De ce să cumperi textile sigure pentru copilul tău – nu este suficientă o alimentație sănătoasă?

Copiii noștri trăiesc astăzi într-un mediu fundamental diferit de cel de acum 50 de ani. În multe privințe, viața lor este mai bună. Din multe puncte de vedere, sunt mai sănătoși decât înainte. Datorită apei potabile sigure, mâncării variate și disponibilității acesteia la scară mult mai largă, locuințelor decente, vaccinurilor și antibioticelor, copiii noștri au vieți mai lungi și mai sănătoase decât oricare altă generație anterioară. Bolile infecțioase tradiționale sunt aproape eradicate. Mortalitatea infantilă a fost semnificativ redusă. Speranța de viată pentru copiii născuți în multe țări ale lumii este cu 2 decade mai mare decât cea a copiilor născuți în 1900.

Cu toate acestea, în mod curios, anumite probleme ale copilăriei sunt în creștere: malformațiile congenitale sunt cauza principală de deces în copilăria timpurie; incidența astmului crește de la o zi la alta; tulburările de dezvoltare (autism, ADHD, dislexie sau retard mintal) ating cote alarmante – 1 din 88 de copii este diagnosticat cu tulburări din spectrul autist. De exemplu, în prezent, 1 din 6 copii, în America, suferă de o tulburare de dezvoltare de un fel sau altul. Incidența leucemiei și cancerului la creier în rândul micuților a crescut abrupt, în timp de diabetul de tip 1, anterior necunoscut în rândul copiilor, nu mai este de mult o raritate. Mediul înconjurător joacă un rol major în îmbolnăvirea copiilor.

Cum se poate una ca aceasta?

Copiii din ziua de astăzi se confruntă cu riscuri care nu au fost cunoscute sau măcar imaginate acum câteva zeci de ani. Ei sunt expuși la mii de noi chimicale sintetice care sunt prezente într-o varietate copleșitoare de produse: de la benzină, medicamente, adezivi, materiale plastice sau pesticide la cosmetice, produse de curățat, electronice, textile și mâncare. După cel de-al II lea război mondial și până în prezent, mai mult de 80.000 de noi chimicale au fost inventate. Probabil că noi, părinții copiilor de astăzi, suntem la fel de șocați și copleșiți de aceste cifre și de realitate cum au fost și bunicii noștri când au văzut primele reclame la țigări. Amuzant, nu?

Dovezile științifice sunt multe și continuă să se adune. Chimicalele toxice din mediu (plumbul, pesticidele, poluanți toxici din aer, ftalații și bisfenolul A) sunt cauză a bolilor și se găsesc peste tot: în casele noastre, la școală, în aerul pe care îl respirăm sau în produsele pe care le utilizăm zilnic. Cancerul infantil este corelat cu solvenții, pesticidele și radiațiile. Mediul urban și alimentația sunt motive importante ale obezității și diabetului.

De ce sunt aceste chimicale o amenințare majoră la sănătatea copiilor?

  • Se absorb ușor. Chimicalele sintetice pot intra în corpul micuților prin ingerare, inhalare sau prin piele. Conform CDC (Center for Disease, Control and Prevention), mai mult de 200 de chimicale pot fi găsite în corpul aproape oricărui american, inclusiv al nou-născuților (și feții sunt expuși, prin schimburile placentare). Din top cele 20 de substanțe chimice deversate în mediu, aproape 75% se știe sau se suspectează ca sunt toxice pentru dezvoltarea creierului uman.
  • Copiii nu sunt mici adulți”. Corpurile lor rețin, proportional, cantități mai mari de toxine din mediu decât adulții, iar dezvoltarea lor rapidă îi face mai vulnerabili la poluarea din mediu.  Pentru fiecare kg-corp, copiii respiră mai mult aer, consumă mai multă mâncare și beau mai multă apă decât adulții, datorită metabolismului rapid și creșterii accelerate. De exemplu, un copil care se odihnește, inspiră de 2 ori mai mult aer/kg-corp decât un adult. Fiind vorba despre aceeași calitate a aerului, concluzia ar fi că un copil inhalează de 2 ori mai multe toxine decât un adult.
  • Deversarea în mediu. Peste 200 milioane de tone de chimicale toxice sunt deversate în mediu în fiecare an, inclusiv 3,6 tone de substanțe recunoscute ca fiind cancerigene.
  • Prea puțină testare. Numai o mica parte din chimicale au fost testate pentru stabilirea toxicității. Mai puțin de 20% din ele au fost studiate privind capacitatea lor de a interfera cu dezvoltarea copiilor. Eșecul de a evalua chimicalele privind potențialul lor risc reprezintă o mare eroare din partea industriei chimice și a guvernelor, eșec care ne expune pe noi și pe copiii noștri unui pericol semnificativ.
  • Folosirea la scară largă a pesticidelor. Mai mult de 600 milioane de tone de pesticide – multe dintre ele toxice pentru creier și sistemul nervos – sunt utilizate numai în Statele Unite ale Americii în fiecare an. Ele sunt folosite nu doar în agricultură, ci și pentru întreținerea curților și grădinilor, în case, școli, centre de zi sau spitale.
  • Persistența în mediu. Multe dintre chimicalele toxice au fost dispersate extensiv în mediu și au penetrat straturi adânci ale solului. Multe dintre ele vor persista decenii sau chiar sute de ani, otrăvind aerul pe care îl respirăm sau apa pe care o bem.

Ce spun cei din industrii în apărarea lor? Argumentul principal pe care îl folosesc este că utilizează cantități atât de mici de chimicale toxice în produse, încât acestea nu pot cauza probleme. Dar probabil că am auzit cu toții zicala conform căreia “doza face otrava” (cu cât doza este mai mare, cu atât efectul este mai important) și știm că lucrurile nu stau întotdeauna așa. Studiile dovedesc că și cantități infime de chimicale pot avea efecte semnificative asupra sănătății noastre. Luând în considerare și faptul ca limitele de expunere considerate ca fiind sigure de industrii sunt calculate pentru corpul adulților, trageți singuri concluziile: ce înseamnă toate acestea pentru un copil?

Se mai cunoaște faptul ca momentul expunerii este critic – deoarece în perioada gestațională sau în copilărie, corpul se dezvoltă rapid într-un proces complex, cu o evoluție depinzând de o serie de factori. Când unul din factori este afectat, la rândul său va afecta un altul și tot așa, până ce apar modificări permanente. Aceste urmări pot fi foarte subtile – de exemplu, o alterare în dezvoltarea creierului care afectează capacitatea de învățare. Sau pot apărea alte efecte, cum ar fi modificarea dezvoltării unui organ, predispunând la apariția cancerului mai târziu în viață.

Mai există un aspect: efectele asupra sănătății datorate poluării cu chimicale pot apărea imediat sau după 30 de ani. Așadar, fară să vrem, putem să punem bazele unei boli necruțătoare.

Și iată unde lucrurile devin foarte interesante (sau înspăimântătoare):

Fiecare dintre noi își începe viața cu un set particular de gene, 20,000 sau 25,000. Cercetătorii adună din ce în ce mai multe dovezi că poluanții și chimicalele pot altera acele gene – nu prin mutații sau omorându-le, ci trimițându-le semnale subtile care le opresc temporar sau le activează în moment nepotrivite. Și așa se orchestrează scena pentru boli ce pot fi trimise din generație în generație. Studiul modificărilor ereditare în funcționarea genelor – reacția chimică care pornește sau oprește părți ale genomului în momente strategice – este numit “epigenetică”.

Expunerea la chimicale este capabilă să altereze funcționarea genelor nu numai în cazul copiilor voștri ci și în cazul nepoților sau strănepoților. Cercetătorii de la Washington State University au descoperit că atunci când femele gestante de șobolani au fost expuse la permethrin, DEET sau alte chimicale industrial, nepoatele șobolanilor gestanți au avut risc crescut de începere precoce a pubertății și proastă funcționare a ovarelor – deși aceste generații subsecvente nu fuseseră expuse chimicalelor. Un alt studiu relativ recent a arătat că bărbații care au început să fumeze înainte de pubertate, au determinat rate semnificativ crescute ale obezității pentru băieții lor. Iar obezitatea este numai vârful iceberg-ului – mulți specialiști consider ca epigenetica deține cheia în înțelegerea cancerului, Alzheimer-ului, schizofreniei, autismului sau diabetului.

Pentru aceia dintre voi interesați de subiect, vă recomand o lectură fascinantă: “The final mistery of inheritance: Epigenetics” de Richard Francis.

Bibliografie:

Asthma and Allergy Foundation of America, http://www.aafa.org/display.cfm?id=8&sub=42
Centers for Disease Control and Prevention,http://www.cdc.gov/Features/dsInfantDeaths/
Centers for Disease Control and Prevention,http://www.cdc.gov/Features/CountingAutism/
Boyle, Coleen A., et al, “Trends in the Prevalence of Developmental Disabilities in U.S. children, 1997-2008”, Pediatrics,  February, 2011.
Grady, Denise, “Obesity-Linked Diabetes in children Resists Treatment”, New York Times, April 29, 2012
Walsh, Bryan, “Environmental Toxins Cost Billions in childhood Disease”, Time, May 4, 2011.
Koger, Susan M, et al, “Environmental Toxicants and Developmental Disabilities”,  American Psychologist, April 2005, Vol 60, No. 3, 243-255
Polluting Our Future, September 2000,http://www.aaidd.org/ehi/media/polluting_report.pdf
Sorensen, Eric, “Toxicants cause ovarian disease across generations”, Washington State University, http://news.wsu.edu/pages/publications.asp?Action=Detail&PublicationID=31607
http://www.sciguru.com/newsitem/13025/Epigenetic-changes-are-heritable-although-they-do-not-affect-DNA-structure  ALSO SEE:http://www.eeb.cornell.edu/agrawal/documents/HoleskiJanderAgrawal2012TREE.pdfALSO SEE: http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/32637/title/Lamarck-and-the-Missing-Lnc/

 

Anda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter-ul Bebe Ghi