„OMG!!!78 de lei o pereche de pantalonasi?!!!??” Sau cum să fim mai buni.

Printre altele, primim și astfel de comentarii la anunțurile plătite de pe Facebook. Nu e ca și când nu s-au mai văzut. Sau sunt numai la Bebe Ghi. Din contră. Sunt chiar o regulă la produsele mai scumpe. Și da, îți asumi “when you go public” că ad-ul tău va ajunge la oameni diferiți, cu valori diferite și grade variabile de informare.Totuși, din respect pentru clienții, prospectorii sau pur și simplu comentatorii noștri, am decis să aduc câteva lămuriri legat de prețurile practicate pe website. Am mai spus toate astea dar nu știu câți le-au văzut. Plus că prefer să fie toate adunate într-un loc.

Încep cu o afirmație: prețurile noastre sunt MICI. Da, da. I said it. Sunt mici. “Serios?! Asta e o glumă?”. Nu, deloc. Și vorbesc în cunoștință de cauză. Acum, orice astfel de afirmație se face prin comparație cu ceva. Eu spun că sunt mici comparativ cu aceleași produse vândute de alți comercianți, din România sau din afară. Așa se face o comparație corectă. Și îmi asum afirmația. Intrați pe paginile furnizorilor noștri sau pe siteuri românești (deși nu sunt multe) care vând aceleași hăinuțe și trageți voi concluzia.
Nu pot spune că am prețuri mici comparativ cu hainele de 15 ron. Și nu am cum să am prețuri mici ca ale lor pentru că vindem altceva. Adică da, și pantalonii noștri și cei de pe site-ul „X” la 15 ron au 2 craci și o betelie. Dar cam aici se termină asemănările.

De ce? Pentru că:

  • Materialul hăinuțelor de la Bebe Ghi este organic. 100% organic, atenție. Sau 95%. Și asta apare pe etichetă, procentul acesta.
    Pe de altă parte, există pe piață produse pretins organice, cu etichete verzi și drăguțe, cu sloganuri lacrimogene “We love organic”. Dar cam atât, etichete. Pentru că mai departe nu scrie nicăieri cât la sută au material organic. Și, de obicei, este vorba de sub 5%. Cum se poate așa ceva? Păi, simplu: legislația în vigoare nu impune un procent minim de material organic într-un produs finit (textil sau cosmetic) sub care să nu poți eticheta produsul ca fiind organic. În traducere, dacă am 2% bumbac organic într-un body, îl pot eticheta ca organic. Și pot să fraieresc oamenii fiindcă ei nu se informează și legea îmi permite.
  • Procesul de producție (albit, vopsit, imprimat etc.), un “mic detaliu” de 3 ori mai poluant pentru sănătate și mediu este cumva ascuns, inexistent. Toți oamenii sunt atrași de materialul organic dar nu se gândesc că degeaba cumpără un produs fabricat din material organic (chiar 100%) dacă acel material a fost ulterior tratat într-o baie de chimicale care rămân în material. Chiar dacă îl speli iar și iar.
    Hainuțele vândute de noi sunt fabricate sustenabil și cât se poate de sănătos. Dovada? Eticheta GOTS (Global Organic Textile Standards) care se obține foarte greu. Pentru a putea eticheta un produs cu eticheta GOTS, trebuie să respecți și îndeplinești o mulțime de cerințe (detalii aici), sau eticheta de la SOIL ASSOCIATION (strict pentru UK) sau altele, în funcție de zonă. Dar GOTS este cea mai relevantă.
    Acum mergeți la mall și uitați-vă pe eticheta cu “We love organic”. Vedeți pe undeva vreo certificare? Dacă nu, atunci ați cumpărat un produs obișnuit, cu un preț și mai mare.
  • Fairtrade sau Comerț Echitabil. Produsele noastre au toate această etichetă. Ce semnifică? Faptul că oamenii care au muncit pentru ca produsul cumpărat de tine să existe au fost plătiți corect. Au fost tratați uman. Nu au fost exploatați. Au o față și un nume. Te interesează asta? Dacă da, dacă vrei să fie mai bine în lume, atunci cumpără produse Fairtrade. Evident, când plătești corect oamenii, cresc și costurile de producție. Femeile alea care cos nu mai lucreaza 12 ore pe 2 dolari ci pe 20 (tot putin), dar vorbim de o forță de muncă de 10 ori mai scumpă. Și asta se regăsește în preț.
    Ai văzut pe hainele de 10 ron o astfel de etichetă?
  • Protecția mediului prin procese de producție înalt tehnologizate, fără deversări, cu minimul de poluare și consum de apă. Mda. Hainele organice vin la pachet (un pachet invizibil) și cu asta. Cu responsabilitate și grijă. Am tot spus dar lumea recunoaște că nu îi interesează.
    Totuși, tehnologia și grija pentru mai mult decât propria persoană se traduc printr-un cost. Și nu mare, ci infim pentru binele pe termen lung pe care îl implică. Dar trebuie să avem viziune pentru a înțelege că cei 10 lei investiți acum se vor întoarce înzecit peste ani. Cum? Prin faptul că încă vom avea un loc căruia să îi spunem ACASĂ. Prin faptul că nu vom pluti printre munți de gunoaie și nu vom bea apă cu toxine de la pantalonii pe care îi purtăm mândrii că i-am luat la ofertă.
  • Hăinuțele noastre sunt un produs altfel. Ca și feeling, ca și aspect vreau să spun, lăsând la o parte toate celelalte. Este suficient să te uiți la ele ca să concluzionezi asta. Totul este personalizat, nimic cumpărat la duzină sau din ceea ce există. Ori designerii care fac lucrurile altfel, înalta calificare a muncitorilor, echipamentele…toate astea costă. Din păcate, totul costă. Deci, încă o explicație a prețului.

Ca o concluzie: atunci când compari o Dacie cu un Tesla având în vedere numai cele 4 roți, faptul că au volan și un motor, poți afirma că Tesla e aberant de scump. Dar asta înseamnă că privești lucrurile superficial sau în alb și negru. Și viața e în culori. Așadar, concluziile astea vin din nivelul fiecăruia de informare.

Eu am un crez: nu ne pricepem cu toții la toate. Faptul că suntem utilizatori de mașini, calculatoare, creme sau haine, nu ne face experți în domeniu.

Și încă un principiu: dacă nu ai un lucru bun de spus, mai bine taci. Răutățile, afirmațiile nedocumentate, părerismul, nu fac bine nimănui. Din contră! Pot afecta munca unor oameni, pot să rănească. Pseudo-argumentul: “E părerea mea și pot să o spun unde vreau” este, consider, o replica după care se ascunde lipsa de informație. Democrația nu înseamnă numai drepturi, ci și responsabilități. Responsabilitatea afirmațiilor făcute.

Sincer, nu înțeleg de ce atâta răutate? Nu este online-ul și offline-ul plin de haine ieftine? Accesibile? Cu ce deranjează faptul că apar și alternative? Lucruri ALTFEL? Obligă cineva pe cineva să cumpere? Ah, că trăim într-o țară cu oameni săraci, că mulți nici nu pot visa să aibă așa ceva? Este adevărat! Este trist și dureros. Dar nu este vina mea sau a Bebe Ghi. Pe acest principiu, nu ar trebui să avem decât pâine și unt în magazine.

Chiar vorbeam cu un prieten zilele trecute și mă întreba de ce vând hainele așa ieftin. Și îi spuneam eu cu patos și convingere că vreau să le fac cât mai accesibile, să ajungă la cât mai mulți copii, că vreau să fiu cinstită și să nu pun adaos de 80% ca după o lună de când le-am adus să le vând cu 50% reducere și să fraieresc lumea. Și râdea de mine. Spunea că așa nu o să meargă. Și m-am gândit la ce mi-a spus. Și poate are dreptate. Poate că publicul e învățat să cumpere numai la reduceri false (pentru că prețul inițial a fost super umflat pentru a crea senzația că la reducere o să faci o super-afacere). Însă, prefer să fiu fraieră dar cinstită și să am conștiința împăcată când pun capul pe pernă.
Am decis că am să merg pe acest model de business, cu adaos mic, fără reduceri mari (maxim 20%) și numai la unele produse (pentru că nu am de unde, pentru că mie nu îmi vinde nimeni la reducere, pentru că pe furnizorii mei nu îi interesează că românii sunt săraci, pentru că business-ul e business). Nu știu dacă va prinde sau nu, dar nu mă interesează doar banii. Nu sunt totul pe lume. Și, dacă vrem schimbare, putem începe fiecare cu ceea ce îi stă în putere.

Și sigur, există adaos. Pentru că așa merg business-urile. Pentru că din adaos se plătesc facturile către furnizori (contabil, publicitate, depozitare, transport, avocati, materiale promoționale, materiale de ambalat, târguri, comisionar bancare, taxe, tva in avans etc.). Se mira un alt prieten acum ceva luni când vorbea cu soțul meu și acesta îi povestea despre adaosul pe care îl avem: „Și așa mulți bani vă rămân vouă?!”. Era oarecum deranjat. Se simțea furat ca și consumator. Și i-a explicat: momentan nu ne rămâne nimic, ci aducem „de acasă”. Pentru că suma respectivă înseamnă adaos brut din care se scad toate cheltuielile de funcționare (produse și servicii).

Mai e o temă recurentă pe care o tot aud vis a vis de hainele organice: “De banii aștia pot să îmi cumpăr de la Prada/D&G etc..”. Din nou, o afirmație în necunoștință de cauză. Pentru că achiziționând de la whatever brand vei arunca banii munciți pe un nume sonor și poate pe un desing drăguț. Dar atât. E un bumbac ordinar, plin de chimicale, un mediu la fel de poluat și oameni la fel de exploatați. Dar, sigur, fiecare alege ce etichetă vrea să poarte în piept, conștiință și suflet.

Închei prin a spune că nu vreau să frustrez pe nimeni comercializând hainele astea așa frumoase dar scumpe (raportat la sărăcia multor români). Ci vreau să ofer alternative, vreau să ajung la oamenii care și le doresc și care și le permit și ei să se convingă de calitate și să le aleagă pentru copiii lor, astfel făcându-le mai accesibile și pentru cei cu venituri mai mici (pe măsură ce cererea va crește, produsele vor deveni mai ieftine din cauza volumelor mari). Mai mult, contrar a ceea ce m-am așteptat când am început Bebe Ghi, majoritatea cumpărătorilor nu sunt oameni bogați ci oameni care înțeleg că nu este nevoie de un maldăr de haine pentru un copil ci de câteva dar bune. Care decid să își cheltuie banii responsabil și informat, pe care îi interesează.

Cu drag,
Anda

Sursa foto: http://canitbesaturdaynow.com/dived/single/omg_face/ 

Anda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter-ul Bebe Ghi